 MeAdministrator
Postari: 213
|
|
Podisul Gobi
Desertul Gobi, aflat in Asia Centrala Inalta, la nord-vest de Podisul Tibet,el face parte din lantul de deserturi din depresiunea tectonica Hanghai, care este formata din: Takla-Makan, Tsungaria, Tsaidam, Alashan si Gobi. Daca in latina desertus inseamna “lipsit de viata”, pentru a caracteriza aspectul peisagistic al pustiului Gobi, cel mai potrivit ar fi termenul desert, care in limba egipteana inseamna “tinutul rosu pustiu”. Dintre deserturile zonelor temperate si reci ale lumii, Gobi(fig. 1) are cea mai mare intindere, adica peste 1 milion de kilometric patrati.
Mediul natural si vegetatia este impusa de climatul temperat continental deosebit de excesiv, conditionat de un relief de adapost, dar si de distantele mari fata de sursele de umiditate oferite de oceanele din jurul Asiei. De altfel si muntii inalti din sud creaza un veritabil baraj orografic care opreste influenta musonilor ce aduc ploi bogate. Acest spatiu primeste cantitati reduse de precipitatii: 200-300 mm/an la contactul cu muntii , pana la10-20 mm/an in centru si chiar sub 10 mm/an in zona lacului Lop Nur (Lob Nor). In ciuda acestui fapt, evapotranspiratia este deosebit de ridicata, atingand la Hami,aflat intre Gobi si Takla-Makan, aproximativ 3578 mm/an.In timpul verii cad ploii destul de putine , care se evapora chiar inainte de a ajunge la sol, temperatura medie in timpul luni iulie ajungand la peste 25 C. Iarna, precipitatiile lipsesc , iar gerul sec dainuie multa luni, astfel ca la Sayunshand, in Mongolia, temperatura medie este de -27 C .Din acest motiv, in desertul Gobi la fel ca si in alte deserturi, verile sunt excesiv de calduroase si de secetoase, iar iernile friguroase, lipsite de zapada.
In astfel de conditii climatice, in cea mai mare parte a pustiului Gobi, apele curgatoare permanente lipsesc.Singura exceptie o reprezinta raul Kerulen, care este obarsia fluviului Amur (numit Argun, dupa ce trece de lacul Hulun-Nuur), care isi aduna apele din Muntii Hentiy Nuruu,la est de Ulan Bator, capitala Mongoliei, unde precipitatiile sunt mai bogate(270mm/an), dupa care se indreapta spre nord-est, pe la marginea pustiului. Raul traverseaza pustiul stancos cu o mare pierdere de apa datorita evaporatiei, doar lacurile din calea sa: Hulun-Nuur si Buyr-Nuur asigurand supravietuirea. De altfel, lacurile sunt numeroase,alimentate mai ales din ape freatice de adancime: Gaxun Nur, Sogo Nur, Jartai Yanchi, Dalai Nur, Qagan Nur etc.
Vegetatia lemnoasa este foarte rara, cativa pomi crescand doar in lungul albiilor uscate de pe versantii sudici si sud-estici ai muntilor golasi din zona nordica a desertului Gobi.
Chiar daca astazi apele de suprafata au disparut , tufisurile de tamarix, ulmii sau plopii amintesc se vechi cursuri de apa.In locurile in care apa freatica este foarte aproape de suprafata, arborii si arbustii se inmultesc, formand adesea oaze de vegetatie. Astfel, de la padurea de taiga din jurul raului Baikal, se trece la muntii lipsiti de paduri, acoperiti de pasuni bogate si de stepa, dintre Suhbaatar si Ulan Bator, pentru ca apoi, pana in China, chiar si pasunile si stepele sa dispara. Datorita uscaciunii si pustietatii se gaseste doar un pom la fiecare 500 de km.
Populatiile nomade care locuiesc intr-un astfel de teren uscat folosesc ca principal mijloc de transport camila, un mamifer rezistent la uscaciune si capabil sa supravietuiasca fara apa foarte mult timp
Desi factori de mediu nu sunt favorabili popularii acestor regiuni, exista totusi o serie de mici asezari pe pantele mai domoale de la poalele muntilor, acolo unde apele bogate se pierd in pustiu, dupa ce au cladit imtinse conuri de dejectie si piemonturi. Pe ingusta fasie de contact dintre muntii si deserturile din sud se gasesc inca terenuri utilizate agricol, dupa caroiajul geometric al parcelelor. Viata oamenilor in astfel de locuri este nespus de grea, datorita lipsei de apa potabila si datorita conditiilor vitrege de clima
Principala sursa de hrana sunt semintele de Agriophillum gobica, aduse din oazele desertului sau din recolte anterioare, plante care odata crescute, sunt culese, uscate la soare si apoi macinate, obtinan-du-se o faina speciala. Cele mai multe asezari sunt situate in oazele in jurul izvoarelor, locuitorii fiind preocupati in special de asigurarea sursei de apa necesara cresterii animalelor, pentru ca solurile infertile si sarace nu permit cultura plantelor.
_______________________________________
I love u !
|
|
